Distribuitor autorizat software C.T.C.E. Piatra Neamt
Facebook Twitter Google
Informatii telefonice Lu-Vi: 09-17
0720 528 028

Cadrul juridic privind functionarea asociatiilor in Romania

Inapoi
Home » Blog » Cadrul juridic privind functionarea asociatiilor in Romania
functionarea asociatiilor - legis
01/11/2018

Cadrul juridic privind functionarea asociațiilor în România

 

Scurt istoric privind organizaţiile neguvernamentale

 

Persoana juridică, alături de persoana fizică, era cunoscută încă din epoca primitivă, în perioada regalităţii, ea fiind cunoscută şi sub denumirea de "persoană morală”.

 

Astfel, în această perioadă au fost înființate diverse asociaţii religioase, precum: Sadales Titii, Fratres Arvales etc. Acestea erau cunoscute, de asemenea, anumite grupuri de persoane ca "Gentes", constituite din patricieni, bresle de meseriaşi, societăţi de negustori etc.

 

În aceste exemple nu întâlnim, totuşi, personalitatea, deoarece bunurile nu erau proprii grupurilor în sine, ci tuturor membrilor. Actele făcute de reprezentantul grupului nu rămâneau pe seama corporaţiei, ci se repercutau asupra membrilor, consecinţe diametral opuse persoanelor juridice.

 

Având în vedere aceste considerente, romanii au făcut distincţie între ceea ce se numeşte "universitates personarum", cu un patrimoniu deosebit de acela al membrilor, dar urmând un scop care este chiar interesul acestora şi, pe de altă parte, "universitates rerum" - patrimonii de afectaţiune ca bunuri puse laolaltă pentru urmărirea altor scopuri decât interesul membrilor.

 

În primul caz, este vorba de o comunitate, de o corporaţie, desemnate de romani cu termenii corpus, collegium sau ordo. 

 

Prima persoană juridică a fost chiar statul roman, mai târziu, personalitatea fiind recunoscută şi municipiilor şi coloniilor, iar ulterior, unor comunităţi mai mici, ca viei şi pagi. 

 

Asemenea persoane morale erau considerate şi colegiile de preoţi şi vestale, de decurioni, legiunile şi corpurile de cavalerie. 

 

Colegiile religioase private se deosebeau de sodalitas (colegii sacerdotale, cu existenţa oficială recunoscută, deoarece participau la cultul public), ele având ca scop celebrarea cultului unei singure divinităţi, de obicei exotice şi, totodată, îngrijind de înmormântarea credincioşilor, în general oameni de rând, fără posibilităţi materiale, ba chiar şi sclavi.

 

Făcând un salt peste timp, cadrul juridic privind înființarea și funcționarea structurilor asociative l-a constituit Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii), cu modificările ulterioare, în vigoare din anul 1924 și până în 2000. Odată cu intrarea în vigoare a noilor reglementări, anume Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, Legea nr. 21/1924 a fost abrogată.

 

În Monitorul Oficial nr. 872 din 25 octombrie 2006 au fost publicate Normele Metodologice din 10 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, norme emise de către Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

 

Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 reglementează cadrul juridic  în virtutea căruia persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.

 

Potrivit ordonanţei, asociaţiile şi fundaţiile constituite sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, partidele politice, sindicatele şi cultele religioase neintrând sub incidenta acestui act.

 

Ordonanţa are ca scop crearea cadrului pentru exercitarea dreptului la libera asociere, pentru promovarea valorilor civice, ale democraţiei şi statului de drept, pentru urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup cât și pentru facilitarea accesului asociaţiilor şi fundaţiilor la resurse private şi publice. Ordonanţa reglementează totodată parteneriatul dintre autorităţile publice şi persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial în vederea respectării ordinii publice.

 

Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial.

 

Organele asociaţiei sunt:

 


Adunarea generală

 

Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţilor și are următoarele competențe:

 

 

Schimbarea sediului unei asociații poate fi hotărâtă de către consiliul director, dacă aceasta atribuţie este prevăzută expres în statut.

 

Adunarea generală se întruneşte cel puţin o data pe an şi are drept de control permanent asupra organelor prevăzute la art. 20 lit. b) şi c) din Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările și completările ulterioare.

 

Regulile privind organizarea şi funcţionarea adunării generale se stabilesc prin statut. Asociatul care, într-o anumită problema supusă hotărârii adunării generale, este interesat personal sau prin soţul sau, ascendenţii sau descendenţii săi, rudele în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare şi nici la vot.

 

Asociatul care încalcă aceste dispoziții este răspunzător de daunele cauzate asociaţiei dacă fără votul sau nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută.

 

Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.

 

Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.

 

Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.

 

Consiliul director 

 

Consiliul director asigura punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afară asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenta sa.

 

În exercitarea competentei sale, consiliul director: 

 

 

Regulile generale privind organizarea şi funcţionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

 

Nu poate fi membru al consiliului director, iar dacă era, pierde aceasta calitate orice persoană care ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă asociaţia respectivă are ca scop sprijinirea activităţii acelei instituţii publice.

 

Membrul Consiliului director care, într-o anumită problemă supusă hotărârii adunării generale, este interesat personal sau prin soţul sau, ascendenţii sau descendenţii săi, rudele în linie colaterală sau afinii săi până la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare şi nici la vot.

 

Membrul Consiliului director care încalcă aceste dispoziții este răspunzător de daunele cauzate asociaţiei dacă fără votul sau nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută.

 

Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociaţiei pot fi atacate în justiţie, în condiţiile prevăzute la art. 23 din Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările și completările ulterioare.

 

Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaţie, pentru a exercita atribuţiile prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) şi d) din Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările și completările ulterioare.

 

Cenzorul

 

Actul constitutiv poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori.

 

Dacă numărul asociaţilor este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie.  Acesta poate fi o persoană din afara asociaţiei.

 

În cazul în care asociaţia nu are obligaţia numirii unui cenzor, fiecare dintre asociaţi care nu este membru al consiliului director poate exercita dreptul de control.

 

Pentru asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.

 

Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.

 

Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în condiţiile legii.

 

Regulile generale de organizare şi funcţionare a comisiei de cenzori se aprobă de adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un regulament intern de funcţionare.

 

În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori:

 

 

La cerere, punem la dispoziție în format editabil:

 

 

Pentru mai multe informatii ne gasiti si pe Facebook.

 

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

 

Foto: unspash.com

 

Testeaza acum aplicatia iLegis

 

Testeaza iLegis

 

Copyright © 2004-2018. Toate drepturile rezervate LEGIS TM.

iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana

CERE OFERTA NOASTRA!
Copyright © 2018. Toate drepturile rezervate LEGIS TM. Web design by Royalty