Distribuitor autorizat software C.T.C.E. Piatra Neamt
Facebook Twitter Google
Informatii telefonice Lu-Vi: 09-17
0720 528 028

Dizabilitate sau oportunitate

Inapoi
Home » Blog » Dizabilitate sau oportunitate
Dizabilitate sau oportunitate - LEGIStm
26/04/2021

Dizabilitate sau oportunitate

 

Aplicatia legislativa iLegis este accesibilă nevăzătorilor prin punerea la dispoziție a legilor și materialelor auxiliare în format care permite ascultarea lor. Ne propunem, prin analiza de față, să examinăm succint principiile pe care se bazează relația dintre persoanele cu handicap și societatea contemporană. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare reflectă voința constantă a legiuitorului de a include și integra persoanele cu handicap în societate. De-a lungul timpului transpunerea legii în practică s-a accentuat, fapt ce a declanșat o evoluție majoră în viețile persoanelor cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale. Conform art 2 alin 2 din prezenta lege aceasta vizează copiii şi adulţii cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România.

 

Articolul 3 din Legea 448/2006 enumeră principiile care guvernează raporturile dintre societate și persoanele cu handicap:

 

  1. Respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Articolele 22-57 din Constituția României enumeră drepturile fundamentale aplicabile tuturor cetățenilor români, străini sau apatrizi. Acestea se completează cu alte drepturi și libertăți prevăzute în legi speciale și în convențiile internaționale la care România este parte;
  2. Prevenirea și combaterea discriminării. Conform art. 61 lit. (a) din lege, autoritățile publice au obligația de a promova și implementa conceptul Acces pentru toți pentru a împiedica crearea de noi bariere și apariția de noi surse de discriminare. Acțiunile autorităților trebuie să aibă atât caracter preventiv cât și curativ. Prin educarea populației se poate preveni înțelegerea greșită a situației în care se află persoanele cu handicap față de ceilalți și prin sancționarea comportamentelor discriminatorii se descurajează perpetuarea și repetarea lor. Art. 64 alin (3) din lege ne arată un exemplu de acțiune discriminatorie respectiv refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers;
  3. Egalizarea șanselor presupune realizarea de acțiuni și inacțiuni care să ofere persoanelor cu handicap posibilitățile pe care acestea le-ar fi avut dacă nu ar fi fost în respectiva situație. Exemple de acțiuni în acest sens sunt prezentate în art. 64 alin 4, respectiv adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzile şi drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil și montarea sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală la intersecţiile cu trafic intens. Un exemplu de inacțiune este prevăzut la alin (5) al aceluiași articol. Prin obstrucționarea accesului câinelui ghid în toate locurile publice și în mijloacele de transport se limitează posibilitățile de interacțiune ale nevăzătorilor cu societatea fapt care aduce atingere mai multor drepturi fundamentale prezentate la principiul de la lit. (a);
  4. Egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă impune autorităților să sprijine ocuparea forței de muncă de către persoanele cu handicap și angajatorilor să le asigure condiții necesare și suficiente pentru desfășurarea activității lor profesionale. Art. 5 alin (2), art. 159 alin. (3) și Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 151 din 23 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 658 din 24 iulie 2020, prin care a fost modificată litera (a) din art. 59 din Codul Muncii, interzic discriminarea și/sau concedierea datorită diferitelor caracteristici personale intrinseci sau extrinseci, fizice, morale sau psihice, printre care se numără și existența unui handicap. Încadrarea în muncă se realizează conform art. 31 alin. (3) din Codul Muncii, exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maxim 30 de zile calendaristice. Astfel, angajatorul poate să ia o decizie raportându-se la capacitățile persoanei cu handicap manifestate în perioada de probă, decizând angajarea pe perioadă determinată sau nedeterminată, dacă și numai dacă persoana în cauză este potrivită pentru locul de muncă respectiv și dacă acesta nu îi agravează starea de sănătate. În cazul creșterii copilului cu handicap, părintelui salariat îi poate fi suspendat contractul individual de muncă din inițiativa sa, conform  art. 51 alin. (1) lit. (a) până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. De asemenea poate solicita concediu, conform lit. (b) pentru îngrijirea copilului bolnav până la vârsta de 7 ani, iar dacă acesta este cu handicap, până la vârsta de 18 ani. Vedem și în acest caz intenția legiuitorului de a proteja atât minorii în general, ca persoane vulnerabile, cât și minorii cu handicap care au nevoi speciale și trebuie să fie îngrijiți în vederea recuperării sau a adaptării la mediu raportându-se obiectiv la condiția în care se află. Prin Legea Muncii este prevăzută necesitatea repausului suplimentar pentru persoanele cu handicap prin cele 3 zile suplimentare de concediu de odihnă, beneficiu prevăzut de art. 147 alin. (1);
  5. Solidaritatea socială presupune realizarea coeziunii între persoane prin interdependența care rezultă din complementaritatea dintre oameni. Fiecare persoană poate să aducă valoare societății prin aptitudinile sale indiferent de incapacități sau limitări. Prin sprijinul celor din juri ce rezultă din morală și a cărui lipsă este sancționată de lege, orice persoană se poate integra în societate pentru a contribui la o lume mai bună pentru toți ceilalți;
  6. Responsabilizarea comunității se realizează prin acțiuni de informare ale autorităților, programe de educație în școli și universități, fonograme și videograme difuzate de organismele de radiodifuziune și televiziune și nu în ultimul rând prin educație; 
  7. Subsidiaritatea are loc prin respectarea criteriilor ce determină necesitatea intervenției Uniunii Europene în reglementare. Uniunea intervine atunci când problema nu poate fi soluționată de către statele membre, acțiunea națională sau inacțiunea ar contraveni cerințelor din tratate și reglementarea la nivelul Uniunii prezintă avantaje evidente reprezentate prin realizarea scopului tratatelor. Pe de altă parte, statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor aflate în dificultate şi care au nevoie de servicii din domeniul social;
  8. Adaptarea societății la persoana cu handicap este cel mai greu principiu din punctul de vedere al punerii sale în practică. Afirmăm din experiența personală faptul că, este mai facil să se adapteze o persoană cu handicap la societate de cât să se adapteze societatea la nevoile speciale ale persoanei cu handicap. Chiar dacă stadiul tehnicii este din ce în ce mai ridicat și informația circulă din ce în ce mai rapid, eficiența de asimilare și punere în practică este tot scăzută. Educația ar trebui să includă și să nu se limiteze la dobândirea capacităților de empatie și simpatie. Atât aprecierea persoanelor cu handicap prin înțelegerea situației lor cât și ajutorul acordat acestora nu se pot realiza fără o asumare a unor valori prevăzute și expres de lege; 
  9. Interesul persoanei cu handicap cuprinde o serie de elemente comune care trebuie avute în vedere de legiuitor, autorități și ceilalți indivizi cu care persoanele cu handicap interacționează. După părerea noastră, printre acestea sunt incluse: realizarea unui nivel mediu de studii, dobândirea unui nivel de trai similar cu o persoană care nu suferă de respectiva dizabilitate și acceptarea lor ca membrii ai societății cu capacitățile unor persoane normale dar cu nevoi speciale în anumite situații și împrejurări specifice; 
  10. Abordarea integrată - Este necesară organizarea unor forme de educație integrata in țara noastră, in acord cu recomandările din domeniu: Conferința UNESCO-Educație pentru toți, Jomtien-1990, Recomandările Consiliului Europei R-92, Regulile standard privind egalizarea șanselor persoanelor cu handicap - ONU-1993 si Declarația de la Salamanca si Direcțiile de acțiune in domeniul educației speciale, adoptate la Conferința mondiala asupra educației speciale „Acces si calitate” - Salamanca, Spania, 1994. Conform art. 330 alin. 3 din Legea educaţiei naţionale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, învățarea integrată este realizată în contexte nonformale,  care se realizează în cadrul unor activități planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează explicit un curriculum neavând o durată uniformă. În țară se desfășoară programe pilor de educație integrată ale căror sprijin este recomandat;
  11. Parteneriatul - Instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;
  12. Libertatea opţiunii, a controlului sau/şi a deciziei asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de sprijin de care beneficiază; - La data de 25-07-2020 Litera l) din Articolul 3 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 145 din 22 iulie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 22 iulie 2020. Persoana cu handicap are o sferă largă de posibilități pentru a-și influența propria viață. Legea prevede obligații pentru autorități, dar prin acest principiu, nu obligă terții să intervină în cazul în care întâmpină opoziții din partea persoanei în cauză, dreptul de a nu fi ajutat rezultând din acest principiu. Formele de sprijin de care beneficiază sunt la alegerea sa, astfel poate să nu aleagă nici una. Rezultă din acest fapt obligația, lipsită de forța coercitivă a statului, de a expune persoanelor cu dizabilități posibilitățile pe care acestea le au în vederea integrării lor în societate și obligația negativă de a nu o dezinforma. 

 

 

Prin urmare, susținem că principiile prevăzute de legea în cauză nu au caracter exhaustiv, având o aplicabilitate largă, raportată la situații specifice. Voința legiuitorului reflectată prin acestea este însă concretă și unică bazată pe integrarea persoanelor cu handicap în societate. Rațiunile pot fi de ordin moral, legal sau economic. Persoanele cu handicap care sunt integrate în societate și cărora li se oferă șansa de a-și valorifica talentele și de a-și îndeplini visele, sunt o valoare intrinsecă a societății ce generează constant beneficii tuturor celor din jur. Prin ignorarea principiilor prezentate mai sus, se încalcă prevederile legale și voința constantă a legiuitorului, fapt ce generează pierderi atât pentru persoanele cu handicap, cât și pentru societate în general. Abilitățile specifice dobândite și motivația intrinsecă și extrinsecă a persoanelor în cauză compensează vulnerabilitățile pe care le au, permițându-le să fie persoane cheie în diferite poziții specifice, plasate strategic și distribuite selectiv, cu sprijinul autorităților publice centrale și locale.

 

Autor: Daniel PASCU - Jurist

 

Imagine: Cosmin GLIGOR

 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, urmareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

 

 

Copyright © 2004-2021. Toate drepturile rezervate LEGIStm.

iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana

CERE OFERTA NOASTRA!
Copyright © 2021. Toate drepturile rezervate LEGIS TM. Web design by Royalty