Noutăți privind gărzile medicilor rezidenți

Într-un  comunicat  plasat  pe pagina de facebook a Ministerului Sănătății, aici,  Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat modificarea Ordinului nr. 870 privind pregătirea medicilor rezidenți, introducând reguli noi privind participarea acestora la liniile de gardă și plata activității desfășurate în afara programului normal.

Proiectul de Ordin pentru modificarea și completarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr.870/2004  a  fost  pus în dezbatere publică aici:

Potrivit proiectului de ordin, caracterul obligatoriu al gărzilor vizează completarea duratei normale a timpului de muncă, în timp ce activitatea desfășurată în afara acesteia rămâne condiționată de acordul medicului rezident.

Totodată, potrivit proiectului de ordin de modificare a Ordinului ministrului sănătății nr. 870/2004 , regimul gărzilor efectuate de medicii rezidenți este reglementat în mod expres, fiind introdusă o structură mai clară a obligațiilor și drepturilor acestora.

Astfel, medicii rezidenți aflați în perioada de pregătire în specialitate vor fi incluși obligatoriu în linia de gardă a unității sanitare în care își desfășoară activitatea, în scopul completării duratei normale a timpului de muncă, prin efectuarea unor gărzi cu durată stabilită. În același timp, proiectul distinge între această formă de participare obligatorie și activitatea desfășurată în afara programului normal de lucru, care rămâne condiționată de acordul rezidentului.

Începând cu anul I de rezidențiat, medicii pot participa, la cerere, la efectuarea gărzilor în afara programului normal, cu excepția liniei I, iar începând cu anul III pot fi incluși, tot la cerere, inclusiv în linia I de gardă, cu respectarea limitelor de competență și sub supravegherea unui medic specialist sau primar desemnat.

Proiectul menține obligația desfășurării activității sub coordonarea medicului titular de gardă și consacră în mod explicit dreptul la remunerare pentru gărzile efectuate în afara programului normal de lucru, acestea urmând a fi salarizate de unitatea sanitară în condițiile legii.

Totodată, actul normativ reafirmă caracterul obligatoriu al asigurării continuității asistenței medicale prin serviciul de gardă și introduce o clasificare a acestora în gărzi de urgență, gărzi de monitorizare și gărzi la domiciliu, lăsând organizarea concretă a activității la nivelul fiecărei unități sanitare, în funcție de resursa umană și necesitățile medicale.

Gărzi obligatorii pentru medicii rezidenți – între necesitate administrativă și risc de abuz legalizat

Modificările anunțate de ministrul sănătății, Alexandru Rogobete, privind introducerea gărzilor obligatorii și plătite pentru medicii rezidenți readuc în prim-plan o problemă veche a sistemului sanitar românesc: raportul fragil dintre necesitatea funcționării și respectarea drepturilor profesionale.

Dincolo de formularea fermă – „medicul rezident nu este nici salahor și nici la dispoziția cuiva” – realitatea juridică impune o analiză atentă. Pentru că, în lipsa unor garanții clare, orice obligație poate deveni, în practică, un instrument de presiune.

O corecție de sistem, nu o revoluție legislativă

Din perspectivă legală, gărzile efectuate de medicii rezidenți nu reprezintă o noutate. Cadrul normativ existent permite deja integrarea acestora în liniile de gardă, inclusiv cu caracter obligatoriu în anumite condiții, iar plata acestor activități este consacrată ca principiu.

Problema nu a fost niciodată absența normei, ci aplicarea ei. În multe unități sanitare, rezidenții au efectuat gărzi în condiții neuniforme, uneori fără o evidență clară a timpului de muncă și fără o remunerare proporțională.

Prin urmare, ceea ce se anunță astăzi nu este o reformă de fond, ci o tentativă de a transforma o realitate tolerată într-un mecanism coerent și aplicabil.

Obligatoriu fără limite – o zonă de risc

Caracterul obligatoriu al gărzilor ridică însă o întrebare esențială: unde se oprește obligația?

Caracterul obligatoriu vizează, în principal, completarea duratei normale a timpului de muncă, în timp ce participarea în afara programului rămâne condiționată de acordul rezidentului.

În absența unor limite explicite referitoare la numărul maxim de gărzi, la durata cumulată a timpului de muncă și la perioadele minime de repaus, există un risc real ca această obligație să fie extinsă dincolo de cadrul permis de legislația muncii și de standardele europene aplicabile.

Într-un sistem marcat de deficit de personal, „necesitatea” poate deveni rapid regula, iar regula – abuz.

Plata gărzilor – între drept și sustenabilitate

Introducerea, sau mai corect spus reafirmarea, plății gărzilor este, fără îndoială, un pas necesar. Orice muncă prestată în cadrul unui raport de muncă trebuie remunerată.

Totuși, dincolo de principiul, indiscutabil corect, al remunerării, se ridică problema sustenabilității financiare, în sensul existenței unor resurse bugetare reale pentru implementarea acestei măsuri și al capacității unităților sanitare de a susține în mod constant aceste plăți.

Fără o finanțare adecvată, riscul este cunoscut: drepturi recunoscute formal, dar dificil de executat în practică, cu consecința apariției unor litigii inevitabile.

Rezidentul – medic în formare sau soluție de sistem?

Poate cea mai delicată problemă este redefinirea tacită a rolului medicului rezident.

În esență, acesta este un profesionist aflat în formare, nu o resursă destinată acoperirii disfuncționalităților sistemului. Transformarea sa într-un instrument de echilibrare a deficitului de personal riscă să deturneze scopul rezidențiatului.

În lipsa unui echilibru real, formarea profesională devine secundară, iar volumul de muncă – dominant.

Răspunderea profesională – o zonă insuficient clarificată

Un aspect esențial, dar insuficient abordat, este cel al răspunderii.

Dacă medicul rezident participă activ la actul medical în timpul gărzilor, chiar sub supraveghere, apare inevitabil întrebarea: cine răspunde în caz de eroare?

Fără o delimitare clară a responsabilităților între medicul coordonator, rezident și unitatea sanitară, se creează o zonă de incertitudine juridică, susceptibilă să genereze conflicte și litigii.

Concluzie

Măsura anunțată are o logică administrativă evidentă. Sistemul sanitar are nevoie de resurse, iar medicii rezidenți fac deja parte din acest mecanism.

Dar între necesitate și legalitate există o linie fină.

Dacă obligația nu este limitată, dacă plata nu este garantată și dacă rolul rezidentului nu este protejat, există riscul ca o măsură corectă în intenție să devină, în practică, o formă de presiune instituționalizată.

Iar în acel moment, medicul rezident riscă să devină exact ceea ce, declarativ, se încearcă a fi evitat.

LegisTM va continua să urmărească îndeaproape evoluția acestui demers normativ și modul în care prevederile anunțate vor fi transpuse în practică, într-un domeniu în care echilibrul dintre necesitate și legalitate este esențial. Rămâne de văzut dacă această intervenție va reuși să corecteze disfuncționalitățile existente sau dacă va genera noi provocări, într-un sistem deja supus unor presiuni constante.

Cert este că modul în care aceste reguli vor fi aplicate va spune, mai mult decât orice declarație, cât de solid este fundamentul pe care se construiește viitorul sistemului de sănătate.

Bibliografie

1. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea-cadru a salarizării nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.
3. Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare – în special dispozițiile privind timpul de muncă, repausul și munca suplimentară.
4. Ordonanța Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului.
5. Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
6. Ordinul ministrului sănătății nr. 870/2004 privind aprobarea Regulamentului referitor la timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, cu modificările și completările ulterioare.
7. Proiect Ordin MS modificare OMS 870/2004 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind timpul de muncă și efectuarea gărzilor în unitățile sanitare publice.
8. Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru.
9. Site aici
10. Site MS aici

Autor: Ionut NISTOR  - consilier juridic

Imagine: pexels.com

Copyright © 2026. Toate drepturile rezervate LEGIStm