Distribuitor autorizat software C.T.C.E. Piatra Neamt
Facebook Twitter Google
Informatii telefonice Lu-Vi: 09-17
0720 528 028

Raspunderea juridica a politistului. Sanctiuni

Inapoi
Home » Blog » Raspunderea juridica a politistului. Sanctiuni
R?spunderea juridic? a poli?istului. Sanc?iuni
03/10/2019

Răspunderea juridică a polițistului. Sancţiuni

  

În articolul anterior intitulat Recompensele polițistului am tratat aspectele privind recompensele și modul de acordare a acestora.

 

În acest articol abordăm problema complexă a răspunderii juridice şi sancţiunile polițistului, potrivit Legii nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului cu modificările și completările ulterioare (Statutului) și Hotărârii Guvernului nr. 725 din 2 septembrie 2015 (Normelor).

  

Răspunderea juridică

  

Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.

 

Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.

 

Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:

 

a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;

b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;

c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;

c^1) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului;

d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;

e) absenta nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;

f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne;

g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;

h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;

i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;

j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;

k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.

 

Sancţiuni disciplinare

 

Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:

 

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;

c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani;

d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;

e) destituirea din poliţie.

 

Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.

 

Testeaza iLegis

 

Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) din Statut se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.

 

Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) din Statut se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare.

 

În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad.

 

Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut.

 

În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.

 

Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.

 

Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) din Statut poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.

 

Principiile care stau la baza procedurii disciplinare

 

Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:

 

a) prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;

b) garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;

c) celeritatea procedurii - cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;

d) contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată;

e) proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;

f) unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;

g) legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) din Statut.

 

Procedura disciplinară nu este publică.

 

Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii.

 

Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.

 

Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.

 

Poliţistul cercetat disciplinar are dreptul să fie asistat, la cerere, de un poliţist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corp ori de organizaţia sindicală sau de un avocat, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate.

 

Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales, a reprezentantului ori a avocatului nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.

 

Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile prevăzute mai sus următoarele persoane:

 

a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;

b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;

c) poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 62^3 alin. (1) din Statut;

d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.

Modalităţile de citare, potrivit Normelor

 

Citarea se face, de regulă, prin înştiinţare scrisă cu semnătură de primire, înmânată la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat. Citarea se poate face şi:

a) prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, expediată la domiciliul, reşedinţa ori la adresa de corespondenţă, indicate de poliţist în scris, din România;

b) prin afişare la domiciliul sau la reşedinţa poliţistului, numai în cazul refuzului de primire sau expirării termenului pentru corespondenţa prevăzută la lit. a);

c) prin intermediul poştei electronice, al oricărui altui sistem de mesagerie electronică ori telefonic, cu acordul poliţistului cercetat;

d) în orice modalitate convenită cu poliţistul cercetat.

 

În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) şi d), poliţistul desemnat sau, după caz, membrii Consiliului de disciplină, denumit în continuare Consiliu, încheie un proces-verbal în care consemnează informaţii privind obţinerea acordului poliţistului cercetat şi modalitatea în care se va realiza citarea. Procesul-verbal se semnează şi de poliţistul cercetat.

 

Dovada citării se realizează prin confirmarea de primire, procesul-verbal de afişare, un înscris sau înregistrare care confirmă modalităţile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d).

 

Situaţiile de citare

 

Citarea se poate face pe parcursul procedurii disciplinare, ori de câte ori poliţistul desemnat sau preşedintele Consiliului apreciază necesară prezenţa poliţistului cercetat.

 

Cuprinsul citaţiei

 

Citaţia este individuală şi cuprinde următoarele elemente:

 

a) denumirea şi adresa unităţii la nivelul căreia se desfăşoară procedura disciplinară;

b) data emiterii citaţiei;

c) numele şi prenumele poliţistului citat, motivul citării, precum şi locul unde va fi citat;

d) data, ora şi locul în care se va prezenta poliţistul citat;

e) semnătura poliţistului desemnat sau, după caz, a preşedintelui Consiliului.

 

Consiliului de disciplină

 

Potrivit Statutului, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.

 

Testeaza iLegis

 

Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.

 

Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:

 

a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;

b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;

c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.

 

Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1) din Statut, de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.

 

Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat.

 

Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.

 

În actul administrativ prin care se declanşează cercetarea prealabilă se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.

 

Conform Normelor, declanşarea cercetării prealabile, cercetarea prealabilă revine persoanei în drept, prin act administrativ, în condiţiile art. 59 alin. (3)-(5) din Statut.
 

  

Potrivit Statutului. dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.

 

La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă.

 

O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.

 

Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare.

 

Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.

 

În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin. (3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.

 

Raportul de cercetare prealabilă

 

Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:

 

a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;

b) descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;

c) procedeele şi modalităţile de verificare;

d) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;

e) prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;

f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;

g) cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;

h) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

 

După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:

 

a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile;

c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b) din Statut;

d) sesizarea şi consultarea consiliului.

 

Prezentarea și conţinutul dosarului de cercetare prealabilă, potrivit Normelor

 

Dosarul de cercetare prealabilă se prezintă, la finalizarea cercetării prealabile, persoanei în drept pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 59^3 din Statut.

 

În cazul în care dispune restituirea dosarului, pentru completarea cercetării prealabile, persoana în drept trebuie să indice, în scris, motivele care justifică măsura.

 

Dosarul de cercetare prealabilă cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operaţiunilor administrative aferente procedurii de cercetare prealabilă, după cum urmează:

 

a) materialul de sesizare a faptei care face obiectul cercetării prealabile;

b) copia actului administrativ prin care s-a declanşat procedura disciplinară şi, după caz, a actelor administrative de înlocuire a poliţistului desemnat;

c) proiectul raportului de cercetare prealabilă, respectiv raportul de cercetare prealabilă;

d) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării cercetării prealabile;

e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare prealabilă.


Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.

 

Actele realizate în activitatea de control, potrivit Normelor

 

Atunci când pe timpul activităţilor de control se constată existenţa unor fapte care pot constitui abateri disciplinare, organele de control pot sesiza, prin notă motivată, persoana care a dispus activitatea de control, pentru a decide cu privire la declanşarea cercetării prealabile.

 

În cazul în care pe timpul activităţilor de control nu a fost întocmită nota motivată prevăzută la alin. (1), raportul prevăzut la art. 59^4 din Statut, prin care se constată fapte care pot constitui abateri disciplinare, reprezintă material de sesizare.

 

Potrivit Statutului, sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.

 

Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:

 

a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;

b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.

 

În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.

 

La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

 

Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) din Statut care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.

 

Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:

 

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;

d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;

e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;

f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;

g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.

 

Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.

 

În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare, în condiţiile art. 61 din Statut, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art. 15 din Statut.

 

Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.

 

Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei.

 

Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.

 

Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.

 

În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.

 

În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei.

 

Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:

 

a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;

b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 din Statut, în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;

c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.

 

Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

 

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;

c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;

d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.

 

Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.

 

În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.

 

Testeaza iLegis

 

Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Statut.

 

În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Statut dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.

 

Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.

 

Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:

 

a) numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;

b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;

c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;

d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;

e) date şi informaţii referitoare la procedura urmată;

f) evaluarea probelor administrate;

g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;

h) propunerea consiliului;

i) motivarea propunerii;

j) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;

k) data întocmirii încheierii.

 

Consiliul poate propune:

 

a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 din Statut;

c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1) din Statut.

 

Concluziile Consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Statut, iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 din Statut are caracter consultativ.

 

În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.

 

În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) din Statut pot lua una dintre următoarele măsuri:

 

a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;

b) restituirea motivată a dosarului aceluiaşi consiliu pentru completarea cercetării disciplinare;

c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 din Statut sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) din Statut.

 

La nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1) din Statut, cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.

 

Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată.

 

Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.

 

Constituirea colectivului potrivit Normelor

 

Constituirea colectivelor prevăzute la art. 62^3 din Statut se realizează prin acte administrative ale persoanelor în drept, din rândul poliţiştilor din cadrul unităţilor pe care le conduc.

 

La nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al structurilor din cadrul acestuia, colectivul se constituie prin act administrativ al ministrului afacerilor interne, la propunerea conducătorilor acestor structuri.

 

Membrii colectivului se desemnează în condiţiile prevăzute la art. 62^3 din Statut.

 

Membrul colectivului care are cunoştinţă despre existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. d)-f) are obligaţia de a informa în scris emitentul actului administrativ de stabilire a colectivului şi de a depune, după caz, documente doveditoare ale susţinerilor sale.

 

Membrii colectivului sunt desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de la data emiterii actului administrativ de nominalizare în colectiv. În aceleaşi condiţii are loc reînnoirea mandatului, cu aceeaşi perioadă, o singură dată.

 

Mandatul de membru al colectivului încetează înainte de data prevăzută la alin. (1) în următoarele situaţii:

a) la data mutării sau transferului din unitatea condusă de persoana în drept care l-a nominalizat;

b) la data încetării raporturilor de serviciu;

c) atunci când intervine una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. d)-f).

 

Încetarea mandatului de membru al colectivului se dispune sau, după caz, se constată prin act administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ, se desemnează ca membru al colectivului un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 27 alin. (1).

 

Statutul prevede că în vererea constituirii Consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane.

 

Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.

 

În cazuri obiective se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.

 

La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept. Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.

 

Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.

 

Constituirea Consiliului, potrivit Normelor

 

Atunci când, la finalizarea cercetării disciplinare, se dispun sesizarea şi consultarea Consiliului, prin act administrativ al persoanei în drept prevăzute la art. 20 se constituie Consiliul.

 

Desemnarea poliţiştilor în Consiliu se realizează în condiţiile art. 62^4 alin. (3) şi (4) din Statut.

 

Calitatea de membru al Consiliului încetează de drept la încetarea calităţii de membru al colectivului.

 

Încetarea calităţii de membru al Consiliului se dispune sau, după caz, se constată prin act administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ se desemnează ca membru al Consiliului un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 30.

 

Testeaza iLegis

 

Atribuţiile preşedintelui și secretarului Consiliului, potrivit Normelor

 

Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale:

 

a) stabileşte locul, data şi ora la care au loc şedinţele Consiliului;

b) conduce şedinţele Consiliului;

c) coordonează activitatea Consiliului;

d) coordonează activitatea secretarului şi verifică documentele întocmite de acesta;

e) reprezintă Consiliul în faţa persoanei în drept.

  

Secretarul Consiliului are următoarele atribuţii principale:

 

a) înregistrează actele necesare desfăşurării activităţii Consiliului;

b) îi convoacă, la cererea preşedintelui, pe membrii Consiliului şi citează poliţistul cercetat, precum şi persoanele care urmează a fi audiate;

c) redactează încheierile, procesele-verbale de şedinţă şi alte acte emise de către Consiliu;

d) ţine evidenţa şi asigură securitatea documentelor gestionate de Consiliu şi efectuează alte lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii Consiliului.

 

Activitatea și încheierea Consiliului

 

Lucrările fiecărei şedinţe a Consiliului se consemnează într-un proces-verbal semnat de preşedinte, de membri şi de secretarul acestuia, precum şi de către poliţistul cercetat şi poliţistul asistent/reprezentantul desemnat/avocat, atunci când aceştia sunt prezenţi.

 

În cazul în care poliţistul cercetat sau poliţistul asistent/reprezentantul desemnat/avocatul nu poate sau refuză semnarea procesului-verbal ori nu este prezent, se face menţiune despre acest fapt în procesul-verbal, activitatea desfăşurându-se în continuare.

 

Pentru îndeplinirea rolului şi atribuţiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele atribuţii principale:

a) citează poliţistul cercetat;

b) evaluează probele administrate;

c) dacă apreciază că se impune, poate solicita poliţistului desemnat să ofere clarificările necesare;

d) audiază persoane, administrează probe şi verifică documente;

e) deliberează asupra cauzei;

f) întocmeşte încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut.
 

Propunerea din încheiere se formulează pe baza majorităţii de voturi. Încheierea Consiliului se semnează de toţi membrii şi de secretar şi se prezintă, împreună cu celelalte acte ale dosarului de cercetare disciplinară, persoanei în drept, pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 62^2 din Statut.

 

Membrul Consiliului care are o altă părere va redacta şi semna opinia separată, cu prezentarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

 

Dosarul de cercetare disciplinară cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operaţiunilor administrative aferente cercetării prealabile şi procedurii în faţa Consiliului, după cum urmează:

 

a) dosarul de cercetare prealabilă prevăzut la art. 24;

b) copia actului administrativ prin care s-au dispus sesizarea şi consultarea Consiliului;

c) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării procedurii în faţa Consiliului;

d) încheierea Consiliului;

e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare disciplinară.
 

Conform Statutului, în cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.

 

În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

 

În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.

 

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare.

 

Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.

 

Potrivit Statutului, poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:

 

a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);

b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);

c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. e).


Radierea sancţiunilor disciplinare, potrivit Normelor

 

Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, la împlinirea termenelor prevăzute la art. 62^7 din Statut.

LEGIStmprogram de legislaţie românească şi europeană vă pune la dispoziție următoarele acte normative, actualizate: 

 

 

Pentru mai multe informatii ne gasiti si pe Facebook.

 

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)

 

Foto: Poza de  Bill Oxford pe Unsplash 

 

Daca ti-a placut acest articol si vrei sa fii la curent cu ultimele informatii legislative, uramareste-ne pe Facebook, selecteaza din meniul "Following/Urmareste" casuta "See first/Vezi mai intai".

Multumim!

 

 

Copyright © 2004-2019. Toate drepturile rezervate LEGIS TM.

iLegis
Legislatie Romaneasca
Legislatie Europeana
Practica Judiciara
Jurisprudenta Romaneasca si Europeana

CERE OFERTA NOASTRA!
Copyright © 2019. Toate drepturile rezervate LEGIS TM. Web design by Royalty